Scoala de Vara Iunie 2014

Scoala de Vara Iunie 2014 [ Şcoala de alpinism EVEREST ]

Locaţia : Căldarea Bâlea/Refugiul Nicolae Nan
Perioada: 26-29 iunie 2014
Ocazia: Şcoala de munte Everest, Seria 1 Vara 2014
Instructor coordonator: Teodor “Fane” Tulpan
Participanţi: Alex O; Alex S, Iulian şi Geno

Joi 26.06.2014

Într-o frumoasă dimineaţă de iunie am pornit din Bucureşti spre Bâlea Lac.
Rucsacul e mai uşor pentru că nu mai conţine echipamentul tehnic necesar alpinismului în condiţii de iarnă. Sunt la fel de entuziasmată ca şi în Ianuarie 2014 când am participat la prima serie de iarnă a Şcolii de munte Everest.
În căldarea Bâlea este ceaţă şi din cauza vântului este destul de frig. Peisajul este foarte diferit faţă de astă iarnă iar ceaţa densă mă face să mă gândesc la poveştile lui Fane despre pericolul de a nu găsi prea repede Refugiul ( mai ales iarna când este ceaţă).
Simţul de orientare al lui Alex S ne salvează şi nimerim refugiul repede deşi , iniţial am mers câţiva paşi în direcţia greşită.
Refugiul îmi este familiar. Acum ştiu care este rânduiala. Ne punem lucrurile fiecare la locul lui şi aflăm că vom fi 4 învăţăcei. Perfect!
La scurt timp soseşte Fane şi Alex O din Cluj, urmaţi de Iulian din Bucureşti şi în acest fel Seria 1 a Şcolii de munte Everest , ediţia de vară începe!!
Prima zi a fost rezervată prezentării echipamentului tehnic folosit în alpinismul de vară: coarda, hamul, casca, carabinierele, buclele expres, dispozitivele de asigurare mobile ( fienduri, nuci ), coborâtorul.
Între timp s-a mai ridicat ceaţa şi a urmat o tură uşoară în vecinătatea refugiului la finalul căreia Fane ne-a arătat cum se face rapelul şi ne-a explicat principiile de bază ale căţărării pe stâncă. Am căţărat şi descăţărat cateva trasee scurte după care am pus în practică tehnica de coborare în rapel.

Foto: Alex S. Asigurare pentru coborârea în rapel: prusik , zelb. Coborâtor utilizat : reverso

Foto: Alex S. Amaraj în două puncte fixe pentru regrupare

A fost foarte rece din cauza vântului. De mâine prognoza meteo arată că vremea va deveni frumoasă. Măcar, de n-ar mai bate vântul, însă prefer frigul decât o zi întreagă pe creastă în plină arsiţă.
Seara în refugiu am exersat nodurile utilizate cel mai frecvent în alpinism.

Vineri 27.06.2014

Ne-am trezit la 7.30 şi la la ora 9.00 am pornit spre Negoiu (2535 m ), al doilea vârf ca înălţime din România. Vremea se arăta un pic mohorâta dar ştiam sigur că nu va ploua. Aş zice că a fost vremea ideală: câţiva nori, putină ceaţă, vânt rece şi din când în când soare, cer senin şi căldură.
A fost unul dintre cele mai frumoase trasee parcurse. Am plecat de la refugiu şi am urcat din Căldarea Bâlea spre curmătura Bâlea ( Sau Şaua Doamnei) iar de acolo prin Şaua Paltinul ne-am continuat traseul spre Lacul Călţun şi Negoiu.

Foto: Geno. Ora 09.00 plecarea de la Refugiul Nicolae Nan

Foto: Geno. În drum spre Şaua Doamnei

Foto: Alex O. Spre Negoiu (2535 m)

Peisajele sunt superbe: senine şi clare pe partea sudică a crestei şi înceţoşate şi aburinde pe partea nordică.

Foto: Geno. Lacul Doamnei.

 

Foto: Geno. Nord şi Sud.

 

Foto: Alex S. O porţiune mai expusă asigurată cu lanţuri, în drum spre Vf. Lăiţel.

 

În jur de 11:00 suntem pe Vârful Lăiţel ( 2390 m) şi facem o mică pauză. “Pauzele lungi şi dese, cheia marilor succese!” :))

Foto: Geno. Popas pe Vf. Lăiţel.

Ne continuăm traseul spre Lacul Călţun, la care ajungem în jurul orei 12.00.

Foto: Alex S. Nord şi Sud spre Călţun.

Foto: Alex S. Lacul Călţun şi Refugiul Călţun.

Foto: Alex S. Pauză pe malul Lacului Călţun.

Urcăm apoi de la lac spre creastă, traversăm câteva zone cu zăpadă, căţărăm pe ceva lanţuri şi în jurul orei 13.00 ajungem pe Negoiu.

Foto: Alex S. În drum spre Negoiu traversăm o limbă de zăpadă.

Foto: Alex S. În drum spre Negoiu traversăm o limbă de zăpadă.

Foto: Alex S. Spre Negoiu o porţiune de traseu mai dificilă asigurată cu lanţuri.

Foto Geno. Vârful Negoiu – 2535 m

Fane mi-a acordat onoarea de-a pune prima piciorul pe vârf. A fost deosebit, mai ales că pe Negoiu nu am reuşit să ajung până acum.

Foto Geno. Vârful Negoiu- 2535 m . De la stânga la dreapta: Alex S, Teodor Tulpan, Iuli, Alex O şi eu

Am constatat că tăbliţa metalică pe care erau datele de identificare ale vârfului nu mai există, în schimb stâlpul de metal din apropiere avea o şfoară cu câteva steguleţe himalyene pe care le-am scos la lumină legând mai bine şfoara de stâlp.

Ceaţa ne-a împiedicat să vedem împrejurimile, zăream doar câte ceva când se mai împraştia.
Mă bucur nespus că am avut ocazia să ajung la Lacul Călţun şi pe Negoiu, pentru prima oară, în compania lui Fane şi a coechipierilor din şcoala de munte Everest.

Teodor “Fane” Tulpan

Drumul de întoarcere mi s-a părut foarte lung, deşi la fel de frumos. În apropierea Vârfului Lăiţel am putut vedea în zare Lacul Vidaru.

În jurul orei 19.00 eram înapoi la refugiu, destul de obosiţi aş zice! :))

Foto: Geno. Căldarea Bâlea. Vedere din Şaua Doamnei.

Seara am mers la cabana Paltinul şi după o ciorbiţă caldă am mai stat la poveşti cu Fane. Întorşi în refugiu am continuat cu tradiţionala partidă de Whist în 4: eu, Fane, Iuli şi Alex S. Profiând de faptul că Alex S nu ştia să joace, Fane ne-a luat tare cu denumirile specifice jocului în germana. :)))
“Trumpf? Ce-i ala trumpf? Nu era cu atu ???!! ” :)))

Sâmbătă 28.06.2014

După ce vineri ne-am acomodat cu parcurgerea de văi şi creste, cu relieful acestora şi cu condiţiile concrete din teren, astăzi la ora 09.00 am pornit spre Vârful Vânătoare lui Buteanu. A fost un traseu tehnic, început cu o căţărare liberă pe un vâlcel care urma să ne scoată în creastă.

Foto: Teodor Tulpan. Căţărare prin vâlcel în drum spre creastă.

Foto: Teodor Tulpan. Spre creasta

Ajunşi în creastă ne-am legat în corzi şi am ţinut-o aşa până pe Vânătoarea lui Buteanu. Iuli, cap de coardă a echipat traseul cu puncte de asigurare mobile, apoi eu, urmată de Alex O şi Alex S căruia i-a revenit importanta sarcină de a recupera tot echipamentul folosit la asigurarea traseului.
S-a mers concomintent pe porţiunile care au permis acestă tehnică sau cu punct de regrupare unde a fost cazul. Fane ne-a fost alături cu indicaţii sau sugestii.

Foto: Teodor Tulpan. Ne legăm în coardă.

Foto: Teodor Tulpan. Filare cap de coardă. Pe sub braţ se trece firul de coardă care pleacă cu capul de coardă.

Foto: Alex S. Punct de asigurare mobilă cu anou şi bucla expres.

Foto: Alex S. Spre vârf din punct de asigurare în punct de asigurare.

 

Foto: Alex O. Pe creasta spre varf, sub atenta supraveghere a lui Fane.

Foto: Teodor Tulpan. Descăţărare.

 

Foto: Teodor Tulpan. Alex S pe creastă în drum spre Vânătoarea lui Buteanu.

 

Foto: Alex O. Pe creasta urmariti de ceata.

Foto: Alex O. Aproape de varf.

Am constat că spre deosebire de traseul din iarnă, nu mi-a mai fost teamă pe anumite porţiuni mai expuse, cred că mi-am corectat mult şi poziţia care în trecut tindea spre orizontal, ceva spre mers în 4 labe. :)))Acum au fost şi porţiuni înguste pe care am reuşit să merg în poziţie verticală. Coarda şi restul echipamentul tehnic pentru mine reprezinta elemente care îmi sporesc încrederea, dar numai dacă sunt folosite cum trebuie. Modul cum se fixează bucla expres în punctul de asigurare contează, modul cum treci coarda prin bucla expres contează, poziţia ta în raport cu coarda contează şi câte alte detalii care fac diferenţa între viaţă şi moarte.
La un moment dat s-a auzit un fluierat. Eram convinsa ca e vreo pasăre, ceva. Apoi l-am auzit pe Fane: “I-auzi marmota!”. Mai departe am aflat că şi ţapul caprei negre scoate un fel şuierat atunci când sesizează un pericol. Din pacate nu am apucat să văd nici o marmotă în cele 4 zile. Poate cu altă ocazie. Bine, că cel puţin acum ştiu cum face o mamotă.

Foto Geno . Vizuină de marmotă.

Când s-a mai ridicat ceaţa am reuşit să vedem vârful. Era animaţie mare. Tocmai poposise pe el un grup mai numeros.
După un parcurs de creastă cu porţiuni extrem de expuse, în jurul orei 14.00 am ajuns pe vârful Vânătoare lui Buteanu.

Foto: Teodor Tulpan. Vârful Vânîtoarea lui Buteanu. De la stânga la dreapta: Alex S, Alex O, eu, Teodor Tuplan şi Iuli

Ne-am felicitat pentru parcurs, am mai chiţăit câteva minute pe vârf, timp în care Fane ne-a reamintit importanţa spiritului de echipă, faptul ca viaţa este mai importantă decât orice vârf la care ne putem întoarce oricând, faptul că este necesar să acţionezi cu atenţie sporită iar dacă nu eşti echipat corespunzător sau nu ştii cum se utilizează, corect, echipamentul tehnic : învaţă/echipează-te şi abia apoi mergi pe munte iarna sau prin zone cu risc mare.

Foto: Geno. Vânătoarea lui Buteanu (2507 m). Spiritul de echipă.

Foto: Geno. Vânătoarea lui Buteanu (2507 m). Viaţa primează.

Foto: Geno. Vânătoarea lui Buteanu (2507 m). Curajul.

Foto: Geno. Vânătoarea lui Buteanu (2507 m). Echipamentul şi cunostinţele tehnice.

Foto: Geno. Vânătoarea lui Buteanu (2507 m). Încredere.

Apoi am coborât pe ceaţă şi frig înapoi în căldarea Bâlea unde am continuat ziua cu exersarea rapelului pe un pod de pe Transfăgărăşan. Alex O a încercat rapelul cu un opt de rapel în timp ce noi cu dispozitive de coborâre reverso, după care am schimbat aşa încât am avut poibilitate să constatăm diferenţele între cele două dispozitive.
“Rapelul înseamnă recuperare de echipamente dupa folosire” ne spune Fane. Un aspect foarte important în alegerea locului pentru realizarea rapelului şi a modului cum se va asigura acesta.

Foto: Geno. Şi eu sunt cu ochii pe voi! Alex S pregătire rapel.

 

Foto: Geno. Alex S coborare în rapel.

 

Foto: Geno. Alex O pregătire rapel.

 

Foto: Geno. Alex O coborare în rapel.

 

Foto: Alex S. Şi eu sunt cu ochii pe voi! Iuli pregătire rapel.

Foto: Alex S. Iuli coborare în rapel.

Foto: Alex S. Geno pregătire rapel.

Foto: Alex S. Eu pregătindu-mă să cobor în rapel.

Şi astfel s-a mai încheiat o zi de care ne vom aduce aminte cu mare placere.

Duminică 29.06.2014

Fiind ultima zi de şcoală nu aveam prea mari aşteptări, mă gândeam deja la momentul în care ne vom ura toate bune şi ne vom despărţi fiecare pornind în direcţia lui. Dar, surpriză! Fane ne-a pregătit şi pentru astăzi ceva deosebit.
Ne-am trezit ca de obicei la ora 7.30 am mâncat repede ceva, ne-am băut cafeaua în bătaia vâtului rece de pe terasa refugiului şi am purces la drum spre o nouă lecţie. Urma să ne căţărăm pe o stânca cu asigurare fixa de sus ( manşă) şi filare de la sol.
Întâi s-a căţărat Fane pentru a fixa coarda pe stâncă. Cu acestă ocazie ne-a arăt cum se fixează un friend în stancă, pentru crearea unui punct de asigurare mobilă. Ne-a explicat cum se fixează o buclă expres într-un punct de asigurare fix sau mobil şi cum se trece coarda prin bucla expres în aşa fel încât să nu avem neplăceri (dacă nu este fixată cum trebuie, în cădere coarda poate scapa din bucla expres) în cazul unei căderi.

Foto: Geno. Fane fixând friend-ul în stâncă.

Foto: Geno. Toată lumea priveste/ascultă cu interes.

Foto: Geno. Fane caţără pentru fixarea corzii

Foto: Geno. Fane caută un punct pentru fixarea corzii

 

Foto: Geno. Fane fixează corda într-un punct fix.

 

Foto: Alex S. Fane asează corda  fixată pe traseul de catarare ( manşon)

Foto: Alex S. Fane asează corda fixată pe traseul de catarare ( manşon)

Foto: Geno. Alex S în acţiune.

Foto: Geno. Iuli în acţiune

Foto: Alex S. Aici îl filam pe Iuli

După ce ne-am căţărat, Fane ne-a arătat cum să urcăm pe coardă folosind o scăriţă, un zelb şi două prusice. Este partea care mi-a plăcut maxim!! mai ales că apoi coborârea s-a facut cu rapel.

Foto: Alex S. Urcare pe coardă cu scăriţă şi zelb asigurate cu nod prusik. Scăriţa trebuie ţinută pe interiorul piciorului, pentru un echilibru mai bun.

Foto: Alex S. Urcare pe coardă cu scăriţă şi zelb asigurate cu nod prusik.

Foto: Alex S. Trecerea în rapel pentru coborârea din perete.

Este foarte important să recuperezi cât poţi din rapel înainte de a rămâne asigurat doar în rapel pentru a putea ajunge la celelalte echipamente de pe coardă, care trebuie recuperate sau detensionate înainte de a cobora în rapel. Nodul prusik de la zelb este tensionat şi nu poţi pleca în rapel decât dacă îl detensionezi, iar pentru asta trebuie să ajungi la el.
Dacă totuşi şfârşeşti într-o astfel de situaţie trebuie să suni un prieten şi să-l rogi să vină şi să te ridice atât cât să ajungi la prusik şi sa-l detensionezi. Mai jos se observă că Alex O l-a sunat pe Iuli, care a intervenit prompt. :)))

Foto: Alex S. Tehnica ‘hei trup’ care înlesneşte accesul la nodul prusik care se încăpăţânează să rămânaă tensionat deşi Alex O a menţionat clar că doreşte să coboare în rapel :)))

Foto: Alex S. Tehnica “hei trup” care înlesneşte accesul la nodul prusik care se încăpăţânează să rămânaă tensionat deşi Alex O a menţionat clar că doreşte să coboare în rapel :)))

Dacă prietenul nu-ţi răspunde la telefon, este necesar să rămâi calm şi să nu tai coarda. :)))

Trebuie doar să fixezi din nou prusik-ul pentru scăriţă, să fixezi scăriţa şi să ajungi în poziţia în care te aflai înainte de a trece în rapel.
După cum am mai spus urcarea pe coardă cu scăriţa şi coborarea ulterioară în rapel mi-a plăcut foarte, foarte mult. Este o tehnică care necesită exerciţiu pentru a capăta îndemânare.
Apoi ne-am retras în refugiu pentru lecţia de prim ajutor. De data asta mi-am luat notiţe. Pe masură ce notam constatam câte lucruri interesante am uitat de la cursul de prim ajutor din iarnă.
La final am primit diplome de participare, dar în iureşul plecării am uitat să ne facem poze cu ele.
Apoi ne-am adunat echipamentul şi ne-am pregătit rucsacul pentru întoarcerea acasă. Ne-am luat rămas bun, nu înainte de a schimba adrese de mail şi numere de telefon şi am plecat fiecare în direcţia lui: Fane şi Alex O spre Sibiu, respectiv Cluj, eu, Alex S şi Iuli spre Bucureşti.

În drum spre casă mă gândeam că în Şcoala de vară parca a trecut prea repede timpul. Mă gandeam la o tură în care să exersăm cele învăţate. În august urmează testul Mont Blanc unde noţiunile tehnice însuşite în cele două Şcoli de munte Everest îşi vor dovedi în mod sigur utilitatea şi sunt de asemenea sigură că voi mai afla şi alte lucruri interesante despre mine.
Fane îţi multumesc pentru rabdarea cu care ne-ai împărtăşit din cunostinţele şi experienţa ta, pentru umorul cu care ne-ai distrat permanent şi pentru faptul că nu faci compromisuri când vine vorba despre “a face lucrurile cum trebuie.”
Recomand cu încredere Şcoala de munte Everest!


Imagini

Scoala de Vara Iunie 2014 Scoala de Vara Iunie 2014 Scoala de Vara Iunie 2014 Scoala de Vara Iunie 2014 Scoala de Vara Iunie 2014 Scoala de Vara Iunie 2014 Scoala de Vara Iunie 2014 Scoala de Vara Iunie 2014 Scoala de Vara Iunie 2014 Scoala de Vara Iunie 2014

« inapoi

 
Recomanda tulpan.ro
Expediţii şi Şcoli Alpinism
 
Galerie Media
Scoala de Vara Iunie 2014 Scoala de Vara Iunie 2014 Scoala de Vara Iunie 2014 Scoala de Vara Iunie 2014
 
 
Sponsori
International MarineAkzonobelGravityHimalayaAtta SportHostVision RomaniaSheldon Air ServicePolisanoDarelConsiliul Judetean SibiuVodafoneUrsusToyotaRompetrolKodakEnergizerNescafeMaggiNational GeographicPro TvPrimaria Municipiului SibiuExplorer SportMetalcarFreseniusSupreme GroupCasa de Cultură a Municipiului SibiuWK GROUPPrexicoTheba ConstructAtlassibMihu Reisen
ACASĂ · FANE · ACTIVITĂŢI · SPONSORI · GALERIE · LEGĂTURI · CONTACT   HostVision
© 2017 Teodor Tulpan. Toate drepturile sunt rezervate. Realizat de hostvision.ro.
ABC Domenii CityMaps