Scoala de vara EVEREST 2010

Scoala de vara EVEREST 2010 [ Şcoala de alpinism EVEREST ]

Şcoala de munte Everest 2009 – etapa de vară

“Iarna nu-i ca vara.”

Traian Băsescu

Participanţii la şcoală, de la stânga la dreapta: subsemnatul, Viviana, Fane şi Adriana

Participanţii la şcoală, de la stânga la dreapta: subsemnatul, Viviana, Fane şi Adriana

Între 22-28 iunie am purces din nou la Bâlea la etapa de vară a şcolii Everest, dacă tot eram încă în priză de la etapa de iarnă care a avut loc nu de mult ( 6-12 aprilie 2009). De data aceasta Fane a avut doar trei elevi: Adriana şi Viviana din Timişoara şi subsemnatul din Alba Iulia. Faţă de dificultatea şcolii de iarnă, etapa de vară a fost ca o plimbare în parc într-o după-amiază ploioasă. Ţinând cont că am avut coechipiere două domnişoare, am făcut pe porterul echipei şi am cărat echipamentul. Însa am fost recompensat din plin de talentele lor culinare şi aşa supe la plic delicioase cum găteau ele nu am mai savurat nicicând. Cu ocazia asta cred că am pus la loc kilele pe care le-am dat jos în iarnă.

Ca şi condiţii meteo am realizat încă o dată că iarna nu-i ca vara, adică pe munte sezonul estival te poate surprinde cu zile mai friguroase decât cel hivernal.  În iarnă ne-a pârlit soarele care rar s-a ascuns după vreun nor rătăcit pe acolo iar acum ne-a plouat zilnic câte un pic plus că vânt rece şi ceaţa au fost prezenţe destul de constante. Cu toate astea ne-am putut desfăşura activitatea destul de bine. Activitate care a constat în parcurgerea parţială a unor muchii: Muchia Bâlii, Muchia Buteanu, Muchia Laiţa, bucata de creastă dintre Vf. Laiţa şi Turnul Paltinului. Traseele le-am parcurs legaţi în coardă, amplasând şi recuperând diverse asigurări mobile: bucle, pitoane, friend-uri.

Capre negre pe Muchia Bâlii văzute din Valea Doamnei

Capre negre pe Muchia Bâlii văzute din Valea Doamnei

Caprele negre ne-au dat zilnic întâlnire. Într-o zi ne-au urmat parcă, fiindcă mergeau paralel cu noi: ele pe Muchia Bâlii şi noi prin Valea Doamnei. Nu cred că a fost zi să nu vedem două-trei capre. Tot ce a trebuit să facem ca să nu le speriem şi să ne putem bucura de prezenţa lor a fost să păstrăm liniştea, chiar şi atunci cand ne scăpa ciocanul pe lângă pitonul pe care îl ţineam cu mâna.

Pe Muchia Buteanu. În fundal Vf. Netedu.

Pe Muchia Buteanu. În fundal Vf. Netedu.

Exersăm amplasarea asigurărilor mobile

Exersăm amplasarea asigurărilor mobile

Regrupare..

Regrupare..

Şi mergem mai departe..

Şi mergem mai departe..

Pe Vf. Vânătoarea lui Buteanu

Pe Vf. Vânătoarea lui Buteanu

Lacul Capra

Lacul Capra

O prezenţă constantă în toată săptămâna petrecută în Făgăraşi au constituit-o marmotele al căror fluierat îl auzeam frecvent. Deşi îmi doream să văd măcar una şi eventual să o pozez să le arăt copiilor, de văzut însă, nu am reuşit să văd decât una vânată de doi câini care s-au ţinut scai de noi. După calculele mele am văzut cam 72% din marmotă. Mi-a părut tare rău de ea dar din păcate nu am avut cum să o ajut. Totuşi, în ultima zi am avut privilegiul să admir o marmotă chiar aproape de refugiul salvamont.

O marmotă întreagă

O marmotă întreagă

Deja dădea semne de îngrijorare fiindcă mă apropiam prea mult

Aceeaşi din profil..

Subsemnatul la

Subsemnatul la surplombă

Adriana în acţiune

Adriana în acţiune

Rapelul a fost unul din elementele care ne-a dat emoţii la început. După ce am prins încredere în echipament şi în noi, rapelul a devenit o plăcere.

Am exersat trecerea în rapel a unei surplombe de pe acoperişul intrării în tunel.

Premianţii

Premianţii




În ultima zi, după festivitatea de premiere am avut parte de o surpriză plăcută şi anume toată familia m-a vizitat la Bâlea.

Nu m-am lăsat mai prejos şi le-am pregătit şi eu o surpriză şi anume câte o tură cu tiroliana. Nevastă-mea nici n-a vrut să audă şi nu s-a apropiat la mai puţin de cinci metri de locul de start. Fetele au cerut fiecare câte un bis (pe care l-am şi efectuat de altfel) şi nu s-au dezlipit de tiroliană până nu le-am promis că le cumpar şi lor una. Acum caut să văd pe unde oi găsi..

Ana deschide balul..

Ana deschide balul..

Iulia vine tare din urmă

Iulia vine tare din urmă


 

Scoala de Munte"Everest" 31.03-6.04.08

Data Tura: 
10/04/2008

Luni dimineata la 5 ne intalnim 3 fete in gara de Nord: Oana, Alexandra Maziliu si subsemnata. Luam trenul spre Sibiu, de unde ne preia Fane Tulpan. Facem ultimele cumparaturi si pornim spre Balea inghesuiti 6 in masina...la o rascruce recuperam inca un elev care facea autostopul dar fara succes...cu mult haz is putin aer pornim spre Balea. Ajungem la refugiu, facem focul, ne strangem cu totii (in jur de 10) si Fane ne indruma spre spatele cabanei unde urmeaza prima lectie: geografia locului si cateva exercitii de mers prin zapada in sus, in jos si in traverseu, cu pioletul in sprijin sau baston.
In ziua urmatoare vin nodurile la rand (opt-urile, cabestan, semicabestan, coada vacii, prusik si nodul pescaresc, respectiv la ce folosesc fiecare). Urmeaza diferitele tipuri de asigurari: cu pioletul in "T", in doua respectiv trei puncte, asigurarea cu ski-uri si dupa modelul "para". La ora 3 ne-am intors la cabana...in fiecare zi ne intorceam tot mai tarziu decat ziua precedenta, de la ora 3 in prima zi si pana in ultima noapte care am petrecut o in bivouac. Miercuri avem prima data ocazia sa punem in practica ce am invatat. Destinatia: Saua Caprei. In echipe de cate 3, bate urme si mergem legati in coarda, fiecare ajungand la rand sa fie cap de coarda. Ajunsi in Saua Caprei facem exercitii de oprire in caz de alunecare, cu si fara pioleti. La cabana suntem intampinati de Adi Valean cu focul si ceaiul facut.
Cu toate incercarile noastre, urmatoarea zi nu ajungem sa fim la 9 fix gata echipati in fata cabanei(spre disperarea lui Fane nu am reusit asta intr-o saptamana intreaga). Pornim spre primul traseu mai serios (pt. fete s-a transformat in unul prea serios...) si mergem legati in coarda cate 3. Noi, fetele, eram ultimele, mergand pe urmele baietilor. Fane le tot explica pe unde sa o ia pe un valcel undeva in dreapta de Saua Doamnei si ei tot pe un culoar o luau, pe unde era relativ usor. Dandu-ne seama pe unde se referea Fane sa mergem, am iesit din rand si am pornit in sus. La un moment dat nu i-am mai auzit nici pe baieti nici pe Fane ci doar vocea Oanei, care era cap de coarda: "fetelor, nu e roza situatia". Si dupa 5 min, aceeasi voce de data asta pe un ton mai grav: "Fetelor,nu e deloc roza situatia. Puneti-va coltarii si sa vina una sa ma asigure." Oana era deja pana la brau in pulver si nu mai putea inainta. Am reusit destul de repede sa ne punem coltarii, fiind in panta si cu un picior pe pilotul de care eram asigurate. Oana a inaintat, apoi Alexandra si cu mine...regrupam si tot asa pana am ajuns la o portiune cu zapada prea mare de unde am luat-o drept in sus pe stanci. Culmea...singurele 2-3 ore de soare din toata saptamana au fost atunci..cand noi am stat cu spatele la el. Vremea a fost singurul factor neplacut: o ceata continua insotita de ninsoare, lapovita si viscol. Dar e bine sa vedem cum e si pe conditii mai nefavorabile.(noaptea era mai nasol cand trebuia sa mergem la  baia improvizata in zapada, si duceam 30 min lupta de autoconvingere pana ma hotaram totusi sa ma duc ca sa dorm linistita mai departe). Cu toate astea eram cam toti arsi de ceata as putea zice. Fane zicea ca Fagarasul seamana cu Himalaya la 6000m din punct de vedere al dificultatii si vremii schimbatoare. Dar sa revenim la traseu: ajungem noi in sfrasit in creasta si il vedem pe Fane stand pe un mototoi uitandu-se melancolic in vale. Ajunsi in Saua Doamnei vedem toti baietii la un loc, inghetati, uitandu-se la noi cu o privire care spunea ceva de genul: mda, fetele care se misca asa incet...cand le-am zis ca noi, de fapt, ne-am dat examenul final in traseul ala si le-am aratat pe unde am fost n-au mai zis nimic.
 In Saua Doamnei ni se alatura un alt elev intarziat, Cristi Chiar din Cluj. Am pornit cu totii spre Vf. Paltinul apoi in directia Iezerul Caprei unde urma sa facem rapel. Ne dam coltarii jos, pregatim corzile si Luci din Cluj pleaca primul...nu se vede, nu se aude nimic; panta nefiind prea inclinata fane se duce dupa el. Din nou...nu se vede, nu se aude nimic. Noi, restul ramasi incepem sa inghetam incet da sigur. Intre timp apar cei doi si aflam ca mai jos e totul sticla si trebuie sa ne intoarcem..offf... din nou coltari, pioleti si la vale. Rapel tot am ajuns sa facem, dar de undeva de sub Saua Caprei.
In una din ultimele zile am traversat tunelul de la Balea, admirand formele minunate de gheata pe care le facuse apa. Ajunsi in partea cealalta: 5 min de soare, atata cat sa facem o poza si sa vedem si noi cum arata cealalta vale. Din nou in ceata ne intoarcem doar ca de data asta ne oprim in mijlocul tunelului: fane s-a gandit sa ne mai animeze un pic dupa atata ceata. asa ca am improvizat 2 porti din rucsaci, am pus coltarii si pioletii deoparte, frontalele pe frunte, am facut echipele si: fotbal pe gheata. A fost unul din cele mai faine momente, in ciuda faultelor si a multiplelor cazaturi pe gheata...mda, iarasi ma intorc cu genunchi "de domnisoara" acasa.! In fata cabanei ne arata Fane cum se intrebuinteaza PIPS-urile, cum se manevreaza sondele si in general cam ce se face in caz de avalansa. (oricum povestile cu avalanse erau nelipsite in fiecare seara) Urmeaza vizionarea pozelor si o cina festiva cu clatite.
Penultima zi am vrut sa facem un traseu mai lung asa ca pornim spre Saua Caprei, Vf. Videanu si ne oprim inainte de Vanatoarea lui Buteanu din cauza viscolului. La coborare, undeva inainte de a ajunge la cabana Balea, mergand pe urme ma opresc deodata cu piciorul deasupra unei gauri..ma uit si ma tot uit; vin si ceilalti, ne uitam si ne tot uitam, mai sapam un pic si ce descoperim: o crevasa cam de 2 m 1/2 lungime, mai putin de 1/2 m latime si cam 2 m inaltime, cu toate ca peretele de jos era spart si nu se vedea fundul....interesant.
Ajunsi la cabana, mancam repede ceva, ne incalzim si in indreptam apoi spre locul unde ne vom petrece noaptea. Incep sa sap impreuna cu Oana si dupa 2 ore si terminam:)...dar e lux: are si santulet inauntru, acoperis improvizat la intrare din ski-uri acoperite cu zapada, o gaura prin care sa iasa frigul si un prag la intrare...pe scurt: vizuina noatrsa. 4 echipe cu 4 bivouacuri diferite, multe rasete si Fane din cand in cand in inspectie. Dupa o "masa violenta" vorba cuiva, care a constat in multa paine prajita pe soba, pornim spre grota noastra. O experienta chiar faina si inedita pt multi si multumiri Oanei care toata noaptea si-a tinut picioarele peste ale mele pt ca incalzirea nu prea functiona la mine in partea aceea a corpului. Duminica inainte de plecare,ultima lectie de prim ajuor: o parte teoretica urmata de o exemplificare pe cel mai mic dintre noi care statea intins pe masa(oare cine?) :)
Per total a fost totul neasteptat de fain, am intalnit vechi si noi cunostiinte, am ascultat povesti nemuritoare din muntii nostri si din alte expeditii si clar nu mi-ar fi stricat un reportofon la ce sumedenie de lcururi interesante am auzit.
ioana  

Scoala de iarna, Balea, 9-16 aprilie 2006.

Am fost noi, Adi, Sian, Vasi, Teo, Mihai G, Mihai, Ciama, Radu G, Andreea, Ghita, Codruta condusi de Fane - Salvamont Sibiu.

Am facut si ceva poze, le-am pus in 5 capitole ca sa fie mai usor de navigat printre ele. Am facut si o serie cu iso 1600 pe zi cu super soare pentru ca am uitat sa setez pe 200, nasol, se va vedea in unele. La pozele de noapte am uitat sa activez Noise Reduction-ul aparatului si iar se vede si asta. Eu le-am pus asa cum sunt, bune, rele, sper sa va placa.

Se pot pune commenturi fara sa aveti cont, deci daca simtiti ca ati dori sa spuneti/criticati, adaugati ceva, nu ezitati.


In primele zile a fost vreme faina, ne-am plimbat putin prin zona, iar in ultimele zile a fost ceata si vant si nu prea am putut merge in ture.
Am fost pe Paltinul, am fost pana in Saua Caprei si plimbare prin zona.

Ce am invatat (unii doar repetat)?
- rapel
- mers la coltari, cu piolet
- amaraje in zapada:
- cu 1 piolet
- cu 2 pioleti ini T
- cu 1 schiu, cu recuperare
- cu 2 schiuri
- doar in zapada, cel in forma de para (inima)
- asigurarea partenerilor cand se merge legati in coarda, am si testat aceste asigurari prin alunecari controlate in Caprei (aici nu am facut poze deloc)
- oprirea la alunecari pe pante cand nu esti asigurat in coarda si ai piolet in mana sau fara piolet in mana
- folosirea PIPS-ului, teste practice cu 2 pips-uri din dotarea Salvamont Sibiu
- folosirea sondei de avalansa - teste practice si aici cu sonda lu' Fane, am vazut fiecare cum se simte un rucsac/corp, o suprafata de lemn, sau una tare (piatra, plastic)
- noduri utile: cabestan, semicabestan, opt, opt prin urmarire, cabestan prin urmarire (cu ochii inchisi si mana stanga unii ;) ), prusic, prusic prin urmarire
- prezentare generala a echipamentului montan (pentru cei care nu ai mai vazut/folosit): pioleti (tehnici sau de tura), coltari, parazapezi, carabiniere, coarda, cordelina, ham, etc ...
- saparea unui adapost in zapada pentru dormit (bivuac), precum si folosirea lui, adica am dormit in el in ultima noapte
- si nu in ultimul rand, lucrul in echipa

Ce am mai facut in rest?
Eu am vazut si o capra neagra, am vizitat hotelul de gheata unde un tip meserias mi-a oferit un obiectiv traznet (Nikkor 17-35 F2.8D; pentru cei care nu stiu: este un obiectiv de 1200$ super miez pe care mi-l doresc de mult ... 1200 DE DOLARI !!! si mi l-o dat just like that: "Uite, joaca-te cu el") sa ma joc cu el putin, fara nici nu stres (pfuai ce bine o fost! :D , mi-o trebuit vreo 15, 20 de min sa-mi revin dupa ce l-am lasat din mana).
Ne-am dat cu schiurile, cu pieile de foca, m-am spalat O data intr-o sapt, si atunci in zapada direct (miam miam). Ne-am mai catarat pe gheata, desi era destul de moale si mica si scurta, a fost fainut. Era si pe ceva perete mai sus dar cica nu am mers acolo ca era pericol de avalansa , am ramas doar cu dorinta.
In ultima zi am coborat pe schiuri pe sub cabina. Faina coborarea, pacat ca o fost zapada naspa, uda adica, dar am prins cateva scocuri faine faine.

Cu ce ne-am mai distrat?
Lumea in general seara sau cand nu se facea nimic mergea la bere/mancare/povesti pe la Paltinul sau la Balea Lac. Eu personal nu prea am mers, nu mi se parea ca se potriveste in peisaj sa stau la bere sau inauntru undeva la Balea.
Am scos lemne de la 3m de sub zapada, 3m pe care i-am sapat noi, a fost amuzant atunci (se vede si din poze asta).
Am mai sarit pe acolo, dar nimic prea spectaculos, pt ca aveam schiuri destul de naspa cu mine, tot a fost fun.
Sau cand s-a facut popcorn SUPER MEGA SARAT si toata lumea comenta si lua cate unul si il sufla si tot se facea misto.
Fane a fost tot timpul foarte spiritual si a facut sa fie o atmosfera relaxata si placuta tot timpul.


Peisaje? Vedeti si voi cateva ... altele au mai fost, poate la altii pe aparat.

Peisaje

 border=
 border=
 border=
 border=
 border=
 border=
 border=
 border=
 border=
 border=
 border=
 border=
 border=
 border=
 border=
 border=
 border=
 border=
 border=
 border=
 border=
 border=

Cum ne-am distrat

 border=
 border=
 border=
 border=
 border=
 border=
 border=
 border=

 border=
 border=


 border=

 border=

 border=

Ce am vazut

 border=
 border=
 border=
 border=
 border=
 border=

 border=
 border=
 border=
 border=
 border=
 border=
 border=
 border=
 border=
 border=
 border=

Imagini



« inapoi

 
Recomanda tulpan.ro
Expediţii şi Şcoli Alpinism
 
Galerie Media
Scoala de vara EVEREST 2010 Scoala de vara EVEREST 2010 Scoala de vara EVEREST 2010 Scoala de vara EVEREST 2010
 
 
Sponsori
International MarineAkzonobelGravityHimalayaAtta SportHostVision RomaniaSheldon Air ServicePolisanoDarelConsiliul Judetean SibiuVodafoneUrsusToyotaRompetrolKodakEnergizerNescafeMaggiNational GeographicPro TvPrimaria Municipiului SibiuExplorer SportMetalcarFreseniusSupreme GroupCasa de Cultură a Municipiului SibiuWK GROUPPrexicoTheba ConstructAtlassibMihu Reisen
ACASĂ · FANE · ACTIVITĂŢI · SPONSORI · GALERIE · LEGĂTURI · CONTACT   HostVision
© 2017 Teodor Tulpan. Toate drepturile sunt rezervate. Realizat de hostvision.ro.
ABC Domenii CityMaps