PERU 2005

PERU 2005 [ Expediţii ]


13.06.2005

            M-am urcat în autocarul de Bucureşti la 15.30. Deseară mă întâlnesc cu băieţii din Piteşti la Dragoş să ne refacem bagajele.

            Plecarea din Otopeni mâine chiar de ziua mea, sper să fie de bun augur.

          Costică, tipul din Bucureşti care trebuia să vină cu noi, şi-a rupt piciorul, operaţie, chestii complicate. Era vorba să amânăm pentru toamnă expediţia, dar am ales să plec cu băieţii din Piteşti, 7-8 am înţeles.

            Sunt curios ce băieţi vin, în mare îi cunosc – sunt şi la Salvamont Piteşti, oameni de munte.

            Am 20 kg gentoiu, plus rucsacul de tură 10 kg. Cred că nu am probleme la avion.

 14.06.2005

            La mulţi ani, Fănică ! Am 34 de primăveri şi am intrat în Otopeni la check-in. OK. Am trecut cu bine, mai un pas şi urcuşul în avion. Marius, Teo şi Mircea n-au apărut încă. Noi ne-am trezit la trei sau mai bine zis n-am dormit deloc, am băut cu Adi Munteanu şi Adi Vălean de ziua mea şi de drum bun.

            Sunt singur în Amsterdam după 2.30 ore de zbor plăcut. Multe grupuri de nori faini, am făcut multe poze.

            M-am întâlnit cu un băiat care merge în Lima la părinţi.

            Aşteptam să ne îmbarcăm pentru Lima, unde ajungem după 14 ore de zbor! Durere!

            Avem 9.800m, -51°C, 798 km/h, deasupra Atlanticului.

            Beau un Cabernet Sauvignon Californian în cinstea mea, singur.

            Avem ceva turbulenţe peste Peru, totul e acoperit de nori, nu e vreme bună deloc sus, sunt curios cum va fi pe munte.

            Acum am primit declaraţiile vamale şi de emigrare pentru Peru, în spaniolă bineînţeles.

            La escala făcută în Bonaire erau 32°C, foarte cald afară, bătea şi un vânt super cald. Era fain cu oceanul aproape şi plaje, tentant.

            M-am dat înapoi cu 8 ore faţă de România.

 17.06.2005

            Suntem în HUARAZ – 3.300m, orăşel micuţ, drăguţ înconjurat de munţi, se vede şi Huascaranul. Stăm la un hotelaş “Bello Horizonte”, 3 USD/noapte, cu baie, TV, la marginea orăşelului lângă poliţie.

            Am schimbat 1 USD = 3.23 Soles şi am făcut cumpărăturile pentru munte. Ne-am schimbat planurile, Alpamayo a căzut din cauza zăpezii, au încercat ceva echipe să-l urce, dar de câţiva ani nu au urcat prea mulţi.

            Cu Huascaran am amânat şi plecăm pentru Chopicalque – 6.354m, un vârf mai mic, puţin tehnic, dar toţi ni l-au recomandat ca fiind sigur în această perioadă, pentru că a nins foarte mult. Se pare că mergem după la Huascaran. Vrem să ne ducem şi la Machu Picchu – Cusco.

            Aici, în Peru, oamenii sunt de treabă, binevoitori, netul merge urgent, am dat ceva mesaje, am mâncat foarte bine şi halit nişte prăjituri extraordinare.

            Am prins şi fain de filmat, pozat, aparatul foto nu merge bine, consumă foarte repede bateriile, mi-am luat 8 de rezervă. Ne facem bagajele. Mâine la 8.30 plecăm spre 4.200m.                                                                                                                                                                                                                                                                                 24.06.2005

            La mulţi ani Vani! Sper ca timpul să îţi aducă ceea ce îţi doreşti pe toate planurile şi mai mult.

            Azi am ajuns înapoi la Base Camp – 4.300m la Chopicalque după 6 zile de stat în munte. Vremea a ţinut cu noi, dar ieri când am făcut vârful ne-a prins ceaţa foarte nasol, nici nu ştiu dacă am ajuns pe vârf, care a fost destul de tehnic şi pe nevăzute, am mers până s-au terminat urmele şi coarda, am făcut poza cu Adi Munteanu şi am luat-o la vale.

            Am urcat cu un bus, ne-am plătit taxa de 21USD pentru Parcul Naţional Huascaran, apoi din şosea o oră până la Base Camp. Am făcut două drumuri din cauza gentoiului pe care l-am avut cu mine. Aici, pe un platou de 20-25 de corturi, ne-am aşezat şi noi tabăra alături de 10 japonezi cu ghizi şi tot ce trebuie: corturi mari, mese, scaune, aragaz, porteri, mâncare şi băutură. Gălăgioşi cât cuprinde, başca şi nişte spanioli. Asta e, plus că i-am întâlnit pe tot parcursul. De aici în sus mai sunt două tabere, Campo Moreno – 4.900m, unde pe nişte terase înguste fiecare pune cortul unde poate şi apa e la 10 minute pînă la lăsarea serii când îngheaţă.

            Toată noaptea cad avalanşe de pietre sau zăpadă. Panorama de aici e superbă, Huandoy, Pisco, Chacraraju şi alte vârfuri tehnice.

            Eu cu Adi Munteanu şi Dragoş Nedelcu am făcut echipa, ne-am făcut aclimatizarea împreună am pornit în sus şi am rămas în Campo Moreno.

            Apoi, după o oră de mers pe bolovani şi pe gheţari cu crevase enorme legaţi în coardă, am ajuns în High Camp - 5.600m, din nou cu japonezii şi americanii, ne-am petrecut de la ora 17 la 3 dimineaţa, cu un sac şi două pufoaice,  timpul până la plecarea pe vârf. A fost destul de frig -30°C, vânt puternic. A început să ningă tare, viscolit şi n-a plecat nimeni. La ora 3 s-a luminat puţin şi am văzut o coloană de lanterne după care ne-am luat şi noi. Ghinion – erau japonezii şi am stat după ei de am îngheţat, nu ne-am mai simţit picioarele toţi trei.

            Când am început să vedem ceva, răsăritul soarelui, Huascaranul şi Huarazul luminat, au apărut norii dinspre junglă şi Amazon, semn că se bulea vremea.

            Apoi japonezii cu ghizi şi porteri şi Dragoş n-au mai mers, eu cu Adi am continuat până n-am mai văzut urmele din faţă. Am dat într-un platou pe-un vârfuleţ, pozele de rigoare şi la vale, ba rapel, ba descăţărat, pe ceaţă, ca în K2. La coborârea peste crevasa mare, Adi nu a auzit când am strigat la el să fileze şi am căzut în crevasa de sub ea şi normal ca snowsteak-ul mi-a intrat în coaste, exact cum mă aşteptam, dar din fericire nici nu mi-a rupt geaca şi nici coastele.

            N-am mai stat în High Camp, cortul pe zăpadă, frig, ne-am dat la vale. Oricum veneau ceilalţi cinci de jos aşa că n-aveam unde dormi doar într-un singur cort.

            Pe coborâre vreme bună, ne-am întâlnit cu ceilalţi în urcare, se simţeau bine, ne-am felicitat unii pe ceilalţi.

            Seara am ajuns în Campo Moreno şi surpriza, NU apă, NU gaz! Erau puţine corturi şi măcar ne-am bucurat de linişte.

            Aici, pe urcare, am ţinut un loc de cort pentru ai noştri, eliberat de nişte americani. Au apărut alţi americani cu ghizi şi porteri care au ferit izomatul pus de noi şi au montat cortul lor. Seara când au apărut ai noştri, un mic scandal, dar până la urmă ne-am amenajat o altă platformă şi am mai pus un cort.

            Mă gândesc acasă să încep afacerea cu copii, alături de cineva. Sper ca toate sunt bune acasă, am înţeles că ploua acum o săptămână în ţară.

            Ceilalţi ar trebui să vină azi de sus, sper că au noroc şi au făcut vărful, vremea a fost bună.

 25.06.2005

            Au apărut şi Stelică cu Adi Văleanu din Campo Moreno, obosiţi şi încărcaţi, fără să fi ajuns pe vârf, tot din cauza vremii. A nins iarăşi.

            Marius, Teo şi Mircea au plecat pe vârf azi noapte pe vreme rea. Probabil încearcă vârful, dar nu mai era nimeni pe sus şi zăpada proaspătă a acoperit mai mult ca sigur urmele de urcare. Nu le va fi uşor, dar ei sunt o echipă, au mai umblat împreună.

            Ieri Dragoş ne-a pregătit macaroane cu brânză şi cârnaţi, de mâncare, apoi o cacao cu lapte, caldă.

            Mi-am găsit în sfârşit periuţa cu pasta de dinţi, era la Adi V. în rucsac.

            E pustiu pe munte, azi au mai apărut nişte trekkeri care au coborât, chiar şi japonezii au plecat la vale.

            La ai noştrii le-a pierit cheful de munte – TOTAL, vor să plece mai devreme acasă, eu vreau la Machu Picchu, o să vedem ce facem când apar şi ceilalţi trei de sus.

            Am vorbit să vindem o parte din echipament în Huaraz, Enrique ne stresa dimineaţa cu vânzarea, adresa de e-mail, telefoane şi alte chestii de ale lui.

 27.06.2005

            În 25.06.2005, pe la 10 seara au apărut şi cei de sus, obosiţi, dar cu vestea că au făcut vârful şi au prins vreme bună. Meseriaş!

            Din Lima în Huaraz am venit cu un autocar “Imperiales”, ceva mai bun ca normal, am mers 7 ore noaptea , n-am văzut nimic. La urcare ne-au cântărit bagajele şi am depăşit cu 80 de kg, am dat în plus 80 soles. Bandiţi! Aş fi vrut să scriu ceva de mama lor.

            Azi ne-am întâlnit şi cu cei doi din Bucureşti, iar ieri cu alţi doi, şi ei sunt şase.

            La intorcere am luat un taxi break, care i-a dus pe Marius , Teo şi Mircea la Pisco, apoi când a venit după noi, normal că a făcut pană. I-am schimbat noi roata cu una mai proastă, avea un jaf de cric, dar am ajuns cu bine în Huaraz.

            La hotel era plin, am stat toţi cinci într-o cameră de trei o noapte, am mâncat bine, berile de rigoare, iar azi a fost plimbare, net in oraş. Probabil mâine mergem la cactuşi.

 29.06.2005

            Sunt în BC la Toclaraju - 6.300m, singur. Aseară am ajuns cu Adi V., Dragoş şi Adi M. pe o vreme super. Am plecat cu un break până la 3.300m, apoi pe jos pe un drum brici cu privelişte faină, pădure şi după şase ore am ajuns aici. Sunt ceva corturi semn că zona e renumită, e înconjurată de o grămadă de vârfuri faine.

            După o noapte de nesomn şi gânduri spre casă, azi dimineaţa n-am mai plecat spre T1, cum era planificat cu Adi M. din cauza durerilor de spate şi gândurilor. Adi M. a plecat singur sper vârful Urus, iar Dragoş cu Adi V. la ceva lacuri. Eu am rămas planton la cort, că se fură am înţeles şi să nu-şi mai care bagajele cu ei. Cortul l-am pus lângă râu, mişto, sub munte. Oricum vremea se pare că se strică, s-a înnorat aproape complet ca la Chopicalque.

            Prima tură am mers cu busul până la 4.100m, drumul urcă la 5.200m am înţeles, ceva extraordinar trec camioane, autobuze, maşini mici, teribil ce au putut face.

            Am citit ceva de Geo Bogza, scrie foarte fain, dar capul nu-mi sta de loc aici, chiar dacă vreau să mă concentrez, sufletul se duce acasă, probabil acolo aş vrea mai mult să fiu cu cineva anume. Mă bucur că sunt aici, dar  mi-ar fi plăcut să fiu cu cineva anume, evenimentele din ultimul timp, persoanele cunoscute, inclusiv Sorin Mişcoci, m-au dat peste cap. Din fericire cred că mi-am terminat sesiunea cu bine şi am trecut în anul trei la facultate, dar …

            Aparatul foto HP e de cacao, mănâncă bateriile foarte repede, 5-20 poze şi gata.

            Îmi fuge tot mai mult gândul la firma de turism, însoţire sau ce-o fi, ori să văd ce fac când mă întorc, mai ales că vine Georg din Austria cu 9 persoane. Sper să mă descurc onorabil, am văzut că are încredere în mine, sper să mă ajute şi Mădă.

 30.06.2005

            Din nou în hostelul nostru din Huaraz, dar n-am găsit locuri. Mâine Marius, Teo şi Mircea pleacă la Huascaran. Satul de unde am venit cu jeepul, Pashpa – 3.350m, destul de sărăcăcios, era destinaţia de unde se închiriau măgăruşi. De aici am văzut că vremea se înrăutăţeşte şi în seara asta tot cerul s-a întunecat, ba chiar ne-a picurat puţin.

            Vârful Urus – 5.495m, de lângă tabăra noastră, ascuţit şi cu zăpadă, l-a urcat Adi M. în 3 ore jumate, fără pasaje tehnice, doar cu piolet şi colţari.

            Azi am încercat să vindem ceva surplus de echipament, dar slabe şanse, nu au bani sau vor ieftin.

            În Peru se vorbeste spaniola, dar şi quequa, un dialect vechi de la inkaşi, asemănător cu spaniola.

            Portul celor de la ţară, din munte, la femei mai ales, este compus din multe fuste viu colorate, camaşă, pieptar şi pălărie cu fular pe deasupra să nu o ia vântul probabil.

            Stelică a fost la un festival de dansuri cu o formaţie locală şi acum merge peste tot cu ei pe post de cameraman.

 2.07.2005

            Ieri am încercat un tur de forţă spre Puya Raymondi, nişte cactuşi uriaşi de 8-10m, apoi spre Chavin, o veche cetate oraş, cea mai puternică cultură peruană.

            Am închiriat un taxi break, pentru vreo 300 km, o zi, am vizitat cactuşii, impresionanţi, apoi pe o şosea asemănătoare cu Transfăgărăşanul am urcat până la 4.605m, ne-am întors la avertizările poliţiei că dincolo de tunel sunt mişcări de protest ale minerilor şi aruncă cu pietre în maşini, plus că au dat foc la cauciucuri şi au blocat drumuri. Nici o maşină nu venea din sens opus, aşa că de sus ne-am întors, fără să mai fi mers în Chavin.

            Am văzut un lac uriaş cu păstrăvi, foarte mare înconjurat de munţi şi de un vâlcel care văzut dintr-un anumit punct reprezenta harta Peru-lui.

            La coborâre în Huaraz direct la “bistek”, vestita şi meseriaşa mâncare, era ora 11, apoi cerveza si ceva cumpărături. Ne-am luat bilete din 6 - 8.07.2005 la Machu Picchu, cu avion, apoi ne descurcăm noi acolo cu vizitatul. Se pare că e cam full pe acolo.

            Aseară am dormit foarte nasol, oboseală dupa tură.

            Mi-am dat seama că muntele poate fi numit,  asemănat cu un drog, dar nu este interzis nimănui, oricine poate să-l  “consume”.

            Azi ne-am plimbat, e soare, adie un vânt cald, am mâncat banane, mandarine, struguri. Vreau să merg la net mai târziu, apoi ne facem bagajele pentru autobuzul de Lima şi avion.

            Timpul trece încet, dar totuşi repede, vreau să ajung acasă la cine ştiu eu. Sper ca şi în Spania e timp frumos şi apa caldă.

            Adi V. pleacă mâine.

 5.07.2005

            Suntem în Lima, la hotelul Alfa, la care am stat şi la venire. Am mâncat, băut bere la litru, ieri a fost ziua lui Adi V., mâine pleacă în ţară. E 12.55 noaptea şi nu pot dormi. Am aflat de alpinistul sibian, dispărut la Bâlea, care se antrena pentru Pamir. Cred că era Cristi Suciu, sper că încă să mai fie în viaţă, mă învinuiesc pentru că nu l-am putut convinge să vină cu Coco în Peru…

            Am făcut 7.30 ore din Huaraz în Lima. Dimineaţa am mâncat o omletă şi am vomitat pe autocar, împreună cu Stelică, mi-am revenit.

           În Huaraz foarte mulţi câini nordici, malamuţi, husky, samoyede vagabonzi şi boxeri, pechinezi, o grămadă plus potăi vagaboande.

          Mă gândesc la o pensiune cu 4 camere: vânătorească, ţărănească, a schiorilor şi himalayană – expediţie.           

          Tot îmi revine în minte Cristi, sper să fie bine!

 7.07.2005

            Machu Picchu! Numele acestui oraş vine de la muntele din apropiere. A fost descoperit în 1911 de către un arheolog care câţiva ani a lucrat la defrişare şi curăţirea caselor, locurilor de vegetaţia abundentă. Este situat la 2.400 m, pe creasta aceluiaşi munte, construit cu case, hambare, locuri pentru cultivat cereale, altare, canale de apă.

            La poalele lui curge râul Urubamba.

            Am mers cu trenul – mocăniţă – 4 ore din Cusco, apoi 8 km cu buzul până la intrare. Mai mult de 3 ore ne-am plimbat cu ghidul care ne-a explicat cu lux de amănunte ce şi cum. Destul de multă lume, circa 1000 de turişti pe zi, arată şi este cu adevărat impresionant. Jos, în gară, o piaţă cu suveniruri acceptabile.

            Înapoi 4 ore din nou, printr-un defileu extraordinar. Trenul a urcat în zig-zag de 5-6 ori dealul din Cusco, un oraş cetate destul de mare, stil spaniol, cu multe catedrale. Seamănă cu Braşovul, are formă de puma – animal sfânt la incaşi, şi în locurile organelor vitale s-au construit catedrale de către spanioli.

            Zborul Lima – Cusco a durat o oră, peste munţi, meseriaşi, avion plin ochi.

            Mâine mai merg cu Adi M. la 2-3 muzee, apoi la ora 14 avem avionul.

11.07.2005

            Acasă! Am mâncat prima ciorbă, apoi felul doi, ciulama de ciuperci! Festin TOTAL!

            Dimineaţa am trecut pe la sediu, dar tot nu se ştie nimic de Cristi, care a dispărut de trei săptămâni înspre Podragu. Poate dacă venea în Peru …

            Mi-am schimbat biletul de avion mai repede, nu am vrut să mai stau în Bonaire, îmi era urât singur şi era foarte cald.

            Am prins o expoziţie faină cu maşini de epocă în Lima, Adi M. a făcut o grămadă de poze.

            15 ore de zbor m-au cam dat peste cap şi n-am dormit deloc. 42 de ore au trecut de când n-am mai dormit. De sâmbătă vreau să merg la Negoiu în patrulare. Vremea e cam nasoală.

            Mai am să-mi desfac bagajul şi să-mi fac ordine în cameră.

            Mă bucur că expediţia s-a încheiat cu bine, am văzut multe lucruri interesante şi noi, nu cred că mai merg curând acolo.

            ASTA LUEGO! SUERTE!

 


Imagini

PERU 2005 PERU 2005 PERU 2005 PERU 2005 PERU 2005 PERU 2005 PERU 2005 PERU 2005 PERU 2005 PERU 2005 PERU 2005 PERU 2005 PERU 2005 PERU 2005 PERU 2005 PERU 2005 PERU 2005 PERU 2005 PERU 2005 PERU 2005 PERU 2005 PERU 2005 PERU 2005 PERU 2005 PERU 2005 PERU 2005 PERU 2005 PERU 2005

« inapoi

 
Recomanda tulpan.ro
Expediţii şi Şcoli Alpinism
 
Galerie Media
PERU 2005 PERU 2005 PERU 2005 PERU 2005
 
 
Sponsori
International MarineAkzonobelGravityHimalayaAtta SportHostVision RomaniaSheldon Air ServicePolisanoDarelConsiliul Judetean SibiuVodafoneUrsusToyotaRompetrolKodakEnergizerNescafeMaggiNational GeographicPro TvPrimaria Municipiului SibiuExplorer SportMetalcarFreseniusSupreme GroupCasa de Cultură a Municipiului SibiuWK GROUPPrexicoTheba ConstructAtlassibMihu Reisen
ACASĂ · FANE · ACTIVITĂŢI · SPONSORI · GALERIE · LEGĂTURI · CONTACT   HostVision
© 2017 Teodor Tulpan. Toate drepturile sunt rezervate. Realizat de hostvision.ro.
ABC Domenii CityMaps