KILIMANJARO 2009

KILIMANJARO 2009 [ Expediţii ]

2.09.2009

            N-am fost niciodată la Paris. Până acum, pentru c-am făcut escală 8 ore în noua expediţie alături de Dan Nedelcu şi Willi Schuster către vârful Kilimanjaro - 5.895 m, din Tanzania, unde plecăm mâine din Amsterdam, după Paris. Credeam că avem timp să dăm o fugă până la faimosul turn, dar e cam departe de aeroport şi doar dormim câteva ore până plecăm mai departe.

            Sunt înainte cu o  lună de “Marea Expediţie” a vieţii mele, nunta cu Oana, care a acceptat cu lacrimi plecarea mea. Dar este persoana care mă-nţelege şi pe care o-nţeleg şi asta este foarte important. Chiar azi a fost să comande verighetele şi pe 16.09, când mă-ntorc, ar trebui să fie gata.

            Am venit cu Willi la Bucureşti, maşina mea şi-a făcut treaba, acum stă la Dan în faţa casei până ne-ntoarcem. Luminiţa, nevasta lui Dan, ne-a omenit cu ciorbă de borş excelentă şi nişte şniţele super. Pe valea Oltului n-am prins nici o coadă la semafor sau accident, dar am lovit un câine care mi-a sărit în faţa maşinii, sper să trăiască, l-am văzut c-a fugit, nu l-am putut ocoli.

 

 3.09.2009

            KARIBU! Bine ati venit! (swahili)

            Am ajuns la Golden View Hotel din MOSHI, Tanzania, după un zbor de 8 ore din Amsterdam, destul de turbulent din cauza furtunii prin care am trecut.

            La aeroport ne-a aşteptat Paul aşa cum ne-am înţeles, a făcut cinste cu bere “Kilimanjaro”, e de treabă.

            Partea proastă  e că bagajele lui Dan şi Willi vin abia mâine cu următorul avion, la fel ca la alţi 30 de inşi.

            Partea bună e că n-am plătit viza de intrare în Tanzania, ştiam că  e 50 $, sper să nu plătim la ieşire.

            Era întuneric când am ajuns, la 20.30, destul de răcoare, plăcut, dar sunt mulţi tânţari, plus musca ţeţe, aşa că trebe să ne dăm cu cremă.

            Mâine după micul dejun, la 10 ne întâlnim cu Paul, mergem la cumpărături, ne-nţelegem cu banii şi aşteptăm să ne vină restul de bagaje. Mai era varianta să plecăm mâine la munte şi să  ne vină bagajele pe urmă, dar e mai bine să le luăm noi şi apoi să  plecăm.

 

 4.09.2009

            Ne-am mutat la Leopard Hotel, mai fain şi curat ca dincolo, e 20 $ pe noapte cu mic dejun inclus, apă caldă şi TV, terasă cu umbreluţe, cochet. Am schimbat 1 $ = 1.300 TSHS (şilingi tanzanieni).

            Am dat o tură prin Moshi – 400.000 locuitori, nu pare aglomerat, destul de largi străzile şi oamenii amabili.

            Vizita la firme de safari ne-a edificat, tot Paul organizează cel mai ieftin şi a făcut impresie bună.

            De amiază am mâncat la noul hotel destul de bine şi-am stins cu bere “Kilimanjaro”, brand naţional.

            Seara am descoperit o altă terasă “Deli Chez” unde-am mâncat mai bine Chow Meinh (tăiţei cu pui) mai bun şi mai ieftin, dar n-aveau alcool, localul e musulman.

            În fiecare dimineaţă ne trezim cu ruga muezinului de la moscheea din Moshi, majoritatea sunt musulmani.

            Se circulă pe dreapta aici, trebuie să avem grijă când trecem strada, până ne obişnuim, dar noroc că nu circulă cu foarte mare viteză, doar cu viteză.

 

 5.09.2009

            Camp MANDARA – 2.720 m, o poiană în Rain Forest (pădurea tropicală), la fel ca în Kenya, cu pomi mari, liane, muşchi peste tot, cerul se vede foarte puţin şi cu atât mai puţin soarele.

            Nu e multă lume, cam 50 de turişti, după 15.09 încep ploile, aşa că cei mai mulţi coboară de la munte. Ruta Marangu (Coca Cola), pe care mergem noi, se face cam în 5 - 6 zile, urci-cobori pe acelaşi traseu, este cea mai uşoară rută, dar spectaculoasă, treci prin rain-forest, moor-land, deşert alpin, apoi vârful cu gheţar.

            Noi 3 avem 2 ghizi, 2 bucătari şi 5 porteri, Paul a venit doar să plătească taxele la poartă şi-a plecat.

            Am făcut cam 4 ore până aici, 11.7 km, poteca e foarte lată, bine amenajată cu şanţuri pentru ploile abundente, am văzut 2 maimuţe şi câteva manguste, ceva ca nişte vidre-arici cu blană.

            Acum e ceaţă şi destul de rece, cam ca la Bâlea, sper ca mâine să nu plouă.

 

 6.09.2009

            HOROMBO HUT – 5.780 m, la fel ca la Mandara sunt construite căsuţe cu 4 locuri, panouri solare, sală mare de mese, WC-uri cu apă curentă pentru turişti şi porteri separat, dar avem din nou ceaţă, se pare că doar dimineaţa e mai senin şi atunci se vede marea de nori peste toată zona.

            Drumul a durat 6 ore, prin praf cât casa de mare, parcă eram în zăpadă, după rain-forest, am intrat în moor-land, o pădurice cu arbuşti şi copaci pitici, am văzut şi vârful MAWENZI – 5.149 m, impresionant, seamănă cu Kenya şi zăpezile de pe vârful Kilimanjaro.

            Vegetaţia seamănă cu cea din Kenya, sunt mai puţine plante gigant, ceva flori colorate, dar puţine păsări, animale deloc. Doar câţiva şoricei am zărit, aici la căsuţe sunt o mulţime, doar e mâncare suficientă.

            Am băut ceaiul de primire, după trecerea din nou în caietul-registru şi acum aşteptăm ora 18 când avem cina.

            Nu prea ne omoară cu mâncarea, ceva uşor, să nu ne îngrăşăm. Dan s-a stricat la burtă, nu ştiu de la ce, doar am mâncat toţi la fel, sper să nu se ia şi la noi.

 

 7.09.2009

            “La mulţi ani!” tată, azi e ziua lui, împlineşte 63 de ani.

            Azi am rămas tot în Horombo, doar am făcut o tură uşoară de 3 ore până la Zebra Rocks, un brâu de stânci, alb-negre, interesante, parc-ar fi scurs cineva vopsea pe ele.

            Numai bine pentru aclimatizare şi odihnă, aşa fac majoritatea care vin pe acest traseu, stau 2 zile aici, apoi la coborâre de pe vârf se doarme încă o noapte aici şi direct la maşină.

            E foarte aglomerat aici pentru că vin turişti de pe celelate rute, care stau şi în corturi.

            S-a văzut vârful foarte bine dimineaţă, senin, când vremea este mult mai bună, noaptea a fost lună plină, sper să avem şi noi tot aşa baftă.

            La tura de azi, pe coborâre am văzut şi tabăra Kibo, unde ajungem mâine, cam în 6 ore.

            N-o să mai avem apă în Kibo, deci o să facem economie, porterii o să care cu ei şi apă.

            Acum e din nou ceaţă cu burniţă, la fel ca ieri, seamănă cu vremea de la noi, cam 10° C.

 

 8.08.2009

            E al dracului de frig, suflă un vânt foarte puternic, sunt vreo -15° C, aici în KIBO HUT – 4.750 m, ultima tabără înainte de vârf.

            Aici e doar un refugiu mare, nu căsuţe ca-n celelalte tabere, WC-uri mari şi curate, panouri solare, foarte fain, mai bine cu mult ca-n Kenya.

            Am mâncat, m-am hidratat, am pregătit bagajele pentru la noapte când plecăm spre vârf, iar la ora 12 urmează să pornim asaltul final. Începem direct cu o urcare abruptă până-n creastă la Gilman`s Point, apoi spre vârf pe marginea craterului, cam 6 ore urcare şi 2-3 coborâre tot în Kibo, unde facem pauză şi mai departe în Horombo pentru înnoptare. De aici mai departe spre Moshi la hotel.

            Acum s-a domolit vântul, norii s-au dus de pe vârf, chiar credeam că vom  merge în ceaţă, dar e bine acum, doar vântul foarte rece ne cam dă de furcă.

            La urcare ne-am întâlnit cu negresa-nemţoaică, n-a ajuns decât la 5.300 m şi s-a retras, zicea c-a fost extraordinar de frig. Vom vedea cum va fi.

 

 9.09.2009

            Azi dimineţă la ora 6.15 eram pe “Acoperişul Africii” – UHURU PEAK – 5.895 m, senin, chiar la răsăritul soarelui, dar destul de frig toată noaptea, cam -20° C.

            Am pornit la ora 12.15 la lumina Lunii, ultimii, nu s-au trezit ghizii noştri, dar cu un ritm încet şi sigur (pole-pole) am ajuns din urmă pe toţi care-au plecat înaintea noastră şi i-am depăşit.

            Diferenţa de nivel de aproape 1.000 m am simţit-o cu vârf şi-ndesat, urcarea până la Gilman`s Point – 5.686 m foarte susţinută, în zig-zag pe grohotiş, parcă nu se mai termina. Când am ieşit în marginea craterului, au urmat încă 200 m diferenţă de nivel pe creastă până la vârf.

            Se vedea fain gheţarul uriaş, apoi piramida vârfului reflectată pe nori, am făcut poze şi filmări destul de puţine din cauza frigului excesiv, se tot blocau aparatele, iar tricolorul l-am lăsat legat pe vârf, amintire.

            A fost aglomerat pe vârf, mulţi veneau de pe ruta Machame, unde se stă doar în corturi.

            Craterul imens, impresionant, era brăzdat de poteci diverse, deluşoare şi gheaţă. Nu arăta ca cel de pe Orizaba, adânc şi cu un lac pe fund.

            Coborârea a fost tare, am mers pe direct prin praf şi pietriş, plus vânt din faţă. A fost bine.

            ASANTE KILIMANJARO! (Mulţumesc Kilimanjaro!)

 

 10.09.2009

            Suntem din nou în hotel “Leopard” din Moshi, mâncaţi, băuţi, duşaţi şi voioşi după reuşită.

            Coborârea am făcut-o cam în 6 ore de la Mandara, pe o vreme faină şi fără nori în vale.

            Ne-am socotit cu porterii la tipsuri, am dat 310.000 TSHS – au fost cu toţii mulţumiţi, Paul a trimis maşina după noi, am vorbit deja cu el pentru safari, mâine plecăm 2 zile la safari.

            Am renunţat să mai mergem la Oceanul Indian la baie, e departe, facem 4-5 ore cu maşina, deci o zi pierdem pe drum, nu  merită.

            Totul a fost OK pe munte, eu sunt mulţumit de ce-am făcut până acum, mai ales c-am ajuns toţi 3 sus şi ne-am coborât fără probleme, nu a fost deloc uşor cum credeam şi ziceau toţi.

            Tanzania e mult mai civilizată decât Kenya, până acum nu ne-a stresat nimeni pe stradă să ne vândă ceva, nici cerşetori, totul arată a turism adevărat.

 

 11.09.2009

            Am vizitat Parcul Naţional TARANGIRE, 4 ore cu maşina din Moshi, o rezervaţie cu animale, păsări şi mulţi copaci baobab. Foarte mulţi elefanţi, zebre, antilope impala şi gnu, facoceri, babuini, struţi, antilope dik-dik şi ciute de cerb.

            Ceva păsări de baltă şi vulturi am văzut, nu foarte multe maşini cu turişti, toate de teren cu multe locuri şi trapă pentru observare, chiar şi 3 autocare au fost pe acolo, drumurile fiind bune, fără probleme şi un râu de traversat o dată.

            A fost mai fain ca-n Kenya la safari, totul e altfel decât acolo, mai bine organizat, chiar mă gândesc să organizez ture în zonă, se poate combina muntele cu safari.

            Dan şi Willi au stat în spate la jeep şi-au pozat non-stop prin acoperişul rabatabil, cred că avem multe poze şi filmări reuşite azi.

 

 12.09.2009

            Azi a fost ziua pentru Parcul NGORONGORO, un crater prăbuşit, extraordinar de mare (260 kmp) în care am coborât cu jeep-ul să vedem animalele: zebre, bivoli, lei, hipopotami, antilope struţi, facoceri, gnu, păsări şi 2 elefanţi, cam la fel ca-n Tarangire.

            Multe maşini pe aici, dar e loc pentru toţi, e uriaş craterul, mai ales văzut de sus.

            Animalele sunt destul de calme, oamenii n-au voie să  se dea jos din maşini, decât în locurile speciale (campus, WC, picnic) şi nici să le hrănească.

            Trebuie avut grijă la babuini pentru că vin şi fură pe geamul deschis de la maşini. Vulturii aproape că-ţi iau din mână mâncarea, cum au păţit unii neatenţi.

            Ieri seară am tras o baie la piscina unde stăm, apa faină, la fel ca şi acum.

 

 13.09.2009

            Gata şi cu safari! Azi am fost în Parcul Naţional Lacul Manyara, la fel ca Ngorongoro, doar că aici e doar jumate crater şi un lac mai mare, tot sărat.

            Am văzut mai mulţi babuini şi girafe decât până acum.

            Au fost mai multe păsări aici, zebrele le-am văzut de foarte aproape şi o familie de elefanţi a trecut pe lângă maşină, chiar ne-am speriat puţin, eram prea aproape de ei.

            Hipopotamii stăteau în apă de căldură, nu ies decât foarte greu din apă, doar seara pe răcoare când mănâncă iarbă. Păsările stăteau pe ei fără probleme, raţele se plimbau liniştite prin faţa lor. Foarte fain!

            Acum aşteptăm să mâncăm de seară, personal să ajung acasă, să o văd pe Oana, abia aştept şi nunta, marea provocare a vieţii mele.

 

 14.09.2009

            E o noapte răcoroasă, după ce azi am mers la cumpărături pe o căldură năucitoare.

            Tot mai discutăm despre afacerea cu Kili şi Elbrus, sper să găsesc clienţi ca să meragă treaba, plus safari, ar fi interesant.

            Acum bem un pahar de vin roşu cu cola, o minune.

            Ne-am cumpărat cam ce-am avut pentru cei de acasă, normal c-am negociat cât am putut, unii au cerut nişte preţuri nebune, dar nu ne-am prins mintea cu ei, ştiam cât se cere şi cât să dăm.

            Mâine vorbim cu Paul şi pe la 16.30 plecăm spre aeroport, facem cam o oră până acolo.

            Dimineaţă mai cumpăr câte ceva pentru prieteni.

 

 15.09.2009

            Ne-am îmbarcat în avionul de Amsterdam, care face escală o oră în capitala Dar es Salaam, zburăm 8.35 ore, plecăm la 20.40 pe răcoare (7.350 km).

            Ultimele cumpărături le-am făcut dimineaţă, i-am luat baston de trandafir la nănaşa, sper să-i placă şi să-l poată folosi.

            Masa n-am mai luat-o la Deli Chez, marţea e închis şi-am mâncat la hotelul nostru, prost, scump şi încet, dar asta e în Africa: pole-pole.

            S-ar putea să rămânem la Dan până joi dimineaţă, e mai bine, mă odihnesc şi merg pe ziuă cu maşina, în plus ne oprim poate să mâncăm ceva românesc.

 

 16.09.2009

            Iată-ne din nou la Dan acasă unde ne-au aşteptat cu mici, grătar şi vin pe masă. Ne-a luat un prieten de-al lui de la aeroport, total 24 de ore am făcut, plus mai avem încă 5 până la Sibiu.

            După escala din capitală parcă s-a mai golit avionul, Dan chiar a putut să se întindă pe scaune.

            Nu mi-a fost bine deloc pe avion, am prins o furtună puternică, plus c-am mâncat ceva cu poftă, abia aici după ce-am mâncat mi-a fost mai bine.

            Credeam că mi-era somn pentru că m-a-nţepat musca ţeţe şi aveam o stare de somn permanentă, dar mi-am revenit.

 

 17.09.2009

            Sunt acasă din nou, în braţe la Oana, parcă-i mai bine ca oricând, după ce-am luat şi inelele, nu mai am nici o scăpare, de fapt asta e ce mi-am dorit, acum va fi “Everestul” vieţii mele, în căsnicia ce va urma, o noutate pentru amândoi.

            S-a terminat şi această nouă expediţie, chiar mai bine decât mă aşteptam, totul a fost OK, deci cred că mai fac aşa ceva prin zonă.

            KARIBU TENA! (Welcome again!)


Imagini

KILIMANJARO 2009 KILIMANJARO 2009 KILIMANJARO 2009 KILIMANJARO 2009 KILIMANJARO 2009 KILIMANJARO 2009 KILIMANJARO 2009 KILIMANJARO 2009 KILIMANJARO 2009 KILIMANJARO 2009 KILIMANJARO 2009 KILIMANJARO 2009 KILIMANJARO 2009 KILIMANJARO 2009 KILIMANJARO 2009 KILIMANJARO 2009 KILIMANJARO 2009 KILIMANJARO 2009 KILIMANJARO 2009 KILIMANJARO 2009 KILIMANJARO 2009 KILIMANJARO 2009 KILIMANJARO 2009 KILIMANJARO 2009 KILIMANJARO 2009 KILIMANJARO 2009 KILIMANJARO 2009 KILIMANJARO 2009 KILIMANJARO 2009 KILIMANJARO 2009 KILIMANJARO 2009 KILIMANJARO 2009 KILIMANJARO 2009 KILIMANJARO 2009 KILIMANJARO 2009 KILIMANJARO 2009 KILIMANJARO 2009 KILIMANJARO 2009

« inapoi

 
Recomanda tulpan.ro
Expediţii şi Şcoli Alpinism
 
Galerie Media
KILIMANJARO 2009 KILIMANJARO 2009 KILIMANJARO 2009 KILIMANJARO 2009
 
 
Sponsori
International MarineAkzonobelGravityHimalayaAtta SportHostVision RomaniaSheldon Air ServicePolisanoDarelConsiliul Judetean SibiuVodafoneUrsusToyotaRompetrolKodakEnergizerNescafeMaggiNational GeographicPro TvPrimaria Municipiului SibiuExplorer SportMetalcarFreseniusSupreme GroupCasa de Cultură a Municipiului SibiuWK GROUPPrexicoTheba ConstructAtlassibMihu Reisen
ACASĂ · FANE · ACTIVITĂŢI · SPONSORI · GALERIE · LEGĂTURI · CONTACT   HostVision
© 2017 Teodor Tulpan. Toate drepturile sunt rezervate. Realizat de hostvision.ro.
ABC Domenii CityMaps